Cuvântul al treilea

Cum poate cineva sa ajunga la calea (metoda) cea mai desavarsita a rugaciunii mintii si cum poate sa alunge din cugetul lui demonii temerii, care îl înfricoseaza foarte tare in timpul noptii, când vrea sa se roage sau când doreste sa mearga singur în vreo pestera sau în vreun loc pustiu pentru a se ruga în liniste.

Binecuvinteaza, parinte!

Adevaratule lucrator al rugaciunii mintii, daca doresti sa ajungi la masura cea adevarata si înalta a rugaciunii acesteia, asculta cu atentie ceea ce vreau sa-ti spun în continuare.

Uneori, în timpul noptii, mergi singur în locuri neumblate, în locuri salbatice, înfricosatoare, în astfel de locuri în care ai crede ca este cuibul si locuinta demonilor. Dar înainte de a merge în astfel de locuri sa te pregatesti pentru un astfel de drum si pentru un astfel de plan al tau.

Constiinta ta sa fie linistita si împacata, sa nu te chinuiasca pentru vreun pacat ascuns al tau. Sa fii spovedit. Sa te fi împartasit cu Trupul si Sângele Stapânului si sa te fi înarmat cu armele Duhului Sfânt. Astfel fiind pregatit, atunci când pornesti la drum, mergând singur în noaptea întunecata, cât mai des însemneaza-te cu semnul cinstitei si atotputernicei cruci, având în mintea ta ca mergi (acesta este de fapt adevarul) la un razboi mare, un astfel de razboi în urma caruia nu vei mai apuca Sa vezi lumina soarelui, gândind ca în noaptea aceea urmeaza sa mori o data pentru totdeauna, luptând cu demonii cei salbatici si nemilosi ai fricii, pe care fie îi vei birui cu puterea nebiruita a numelui Domnului si îi vei alunga din locuinta lor, si în felul acesta te vei întoarce biruitor, fie, mai degraba, vei cadea pe câmpul de lupta al acestui razboi nevazut, decât sa te întorci învins.

Asadar, frate, dupa ce te pregatesti asa cum am spus, mergi la acest razboi nevazut cu gândul de mai sus. Caci demonii, întelegând ca vrei sa mergi împotriva lor, pentru a-i lupta cu numele Domnului, se vor grabi sa ti-o ia înainte în chip nevazut, cu viclenia lor cunoscuta. Mai întâi, vor sa te înfricoseze, sa trezeasca în tine o astfel de frica încât sa începi sa transpiri cu o transpiratie rece din cauza fricii exagerate si sa tremuri de o astfel de groaza, pe care ti-o vor insufla în toate madularele tale, încât sa te puna pe fuga înapoi.

Daca tu vei lupta însa în asa fel încât nu te lasi biruit de razboiul lor, atunci viclenii demoni vor schimba salbaticia si felul lor înfricosator în lauda si într-un fel de îndemn, doar-doar vor reusi în acest fel sa te întoarca înapoi. Îti vor trimite astfel de gânduri în cugetul tau, ca si când te-ar sfatui amagitorii, spunându-ti: "O, omule al lui Dumnezeu, te vedem ca ai mare simplitate si de aceea nu cunosti ceea ce este mai bine pentru tine, ca nu este bine sa vii într-un astfel de loc în miezul noptii. Nu-ti este mila de viata ta si nu te temi ca nu cumva, din cauza nepregatirii tale, sa mergi în iad daca mori în clipa aceasta? Sau poate ca nu stii cine suntem noi, de aceea pornesti împotriva noastra. Asculta-ne pe noi, o, omule, si întoarce-te înapoi cât poti de repede, înainte de a ne mânia împotriva ta si înainte de a vedea în realitate puterea noastra cea mare. Stai linistit în chilia ta, straduieste-te acolo sa placi lui Dumnezeu, savârsind tot felul de virtuti, pentru ca, sa mai stii si asta, daca mori acum în razboiul cu noi, te vor mânca fiarele padurii, fara sa te învrednicesti de înmormântare si fara sa ti se cânte slujba de înmormântare.

Acestea si multe asemenea lor îti vor pune în fata dupa ce te vor înfricosa, ca si când ei ar dori sa te determine la un lucru mai bun si la o petrecere mai folositoare si mai sigura. Tu, însa, iubite rob al Domnului, sa nu dai în nici un fel ascultare sfatului lor, nici bunatatii lor, deoarece scris este: "Mila pacatosului sa nu fie peste capul meu". De aceea, auzind toate acestea, fa-ti des semnul crucii si, spunând neîncetat în taina "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma", mergi împotriva lor, ca si când ai fi surd si mut, având gura pecetluita. Caci daca cumva le asculti "sfatul" si te întorci pe fuga, sa stii ca vei fi în mare pericol. De îndata ce vei vrea sa te întorci si sa fugi înapoi, ti se vor arata demonii, în cuget, ca si când te-ar fugari nenumarati tâlhari cu sabii sau ca si când ar sari asupra ta fiare salbatice ca sa te înghita de viu. Asa încât pericolul va fi dublu, punându-te în pericol si trupeste si sufleteste. Trupeste vei fi în pericol deoarece, fugind prea tare de frica sau din lucrarea demonilor care alearga în urma ta, sau din cauza întunericului noptii si din cauza neatentiei mintii si a inimii tale tulburate, poti sa cazi si sa-ti rupi vreunul din madularele tale. Sufleteste vei fi în mare pericol deoarece din fuga ta vor prinde curaj demonii asupra ta, tu aratându-le astfel ca nu poti sa le stai împotriva; si stiind ca de acum înainte ai sa te temi si de umbra ta, vor veni asupra ta ca nebunii. De aceea, o, soldatule al lui Hristos, iesind la un astfel de razboi nevazut, fii treaz si atent, cât poti de mult, pentru ca sa nu te prinda în capcanele lor amagitorii demoni cu nici un fel de momeala.

Mergând împotriva lor, când îti vor iesi în cale astfel de atacuri, sprijina-ti întai inima ta în amintirea lui Dumnezeu, crezând cu tot sufletul ca Dumnezeu vrea sa fie prezent în chip nevazut în acest razboi ca sa vada lupta ta. Din aceasta aducere aminte de Dumnezeu vei simti imediat o oarecare mângâiere si bucurie în inima ta. Deoarece zice: "Mi-am adus aminte de Dumnezeu si m-am bucurat". Apoi vino în ajutorul trupului tau înfricosat cu nemiscarea si, aplecându-te putin spre pamânt, sileste-ti inima cu rugaciunea, spunând-o din adâncul inimii tale de cinci-zece ori. Si dupa aceea, ridica-te si iarasi îndreapta-te linistit direct spre locul acela dinspre care socotesti ca vin spre tine sagetile de foc ale demonilor, adica ispitele fricii, ca niste valuri învolburate nesfârsite.

Mergând într-acolo, împotriva lor, însemneaza-te iarasi des cu semnul cinstitei si de viata facatoarei cruci si ia aminte ca nu cumva sa deschizi gura si sa scoti vreun strigat de frica, precum copiii, cerând ajutor cu glas tare. Ci, tinând gura închisa si spunând în taina si neîntrerupt, cu multa atentie "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma", o data la fiecare respiratie a ta, mergi cu curaj si fara frica împotriva vrajmasilor tai, care, vâzând ca te îndrepti astfel spre ei, vor încerca sa-ti tulbure din nou cugetul cu nesfârsitele ispite ale gândurilor de tot felul. Si atât de tare te vor lupta, încât vei simti aievea, pe fata, razboiul înfricosator. Pentru ca acesti demoni ai fricii se napustesc asupra ta ca niste tauri salbatici si ca niste bivoli înfricosatori, ca si când te-ar împunge cu coarnele din toate partile si te-ar calca în picioare.

Tu, însa, iubite frate, în clipele acelea, vino în sprijinul inimii tale cu frica lui Dumnezeu, spunându-ti: "Acum viata mea se sfârseste, pentru ca ori demonii ma vor omorî, ori ca ma voi sili cu rugaciunea pâna voi muri. Daca ma vor birui demonii si ma vor omorî, Dumnezeu va avea grija de sufletul meu. Iar daca voi muri din silinta la rugaciune, Dumnezeu cu atât mai mult va odihni sufletul meu acolo unde straluceste lumina fetei Lui, deoarece va socoti aceasta moarte a mea ca pe o moarte martirica.

Astfel venindu-ti singur în ajutor, iubite frate, începe sa spui: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma", din adâncul sufletului tau. Spunând aceasta rugaciune din adâncul inimii tale, vei coborî din adâncul acesta al rugaciunii inimii într-un si mai mare adânc al rugaciunii inimii. Si cu cât vezi mai aproape de tine pericolul demonilor, cu atât te silesti mai mult în rugaciune. Silindu-te, silindu-ti inima în rugaciune, înaintezi din adânc în adânc în rugaciunea inimii, pâna când vei ajunge la cea mai înalta si mai desavârsita forma a rugaciunii neîncetate si, într-adevar, adevarat este cuvântul pe care l-a spus odata un parinte, când a fost întrebat cum a deprins rugaciunea. Acela a raspuns ca a învatat-o de la demoni, si un altul, iarasi, a fost întrebat despre aceasta si a spus ca a învâtat-o de la copiii necuviinciosi, care par ca spun cuvinte fara înteles, dar care nu sunt fara înteles.

Primul, silindu-si inima la rugaciune pentru a-i alunga pe demonii care îl atacau neîncetat, asa cum spuneam mai sus, atât de mult a înaintat în rugaciune încât a ajuns la masura ei desavârsita. Si, demonii au fost cei care l-au condus la aceasta, de aceea a spus ca a învatat-o de la demoni. Iar celalalt, vazând copiii necuviinciosi, s-a temut ca nu cumva sa se murdareasca inima lui de la vreo vorba rea sau de la vreun necuviincios cuget al inimii, de aceea si-a silit inima la rugaciune atât de tare, încât a descoperit si acesta metoda desavârsita a rugaciunii inimii. De aceea spun ca amândoi au raspuns corect. Noi însa sa ne întoarcem la cuvântul nostru.

Asadar, iubite frate, aflând desavârsirea rugaciunii mintii si a inimii în acest fel, sileste-ti din nou inima la aceasta rugaciune, pâna când se va întipari adânc în inima ta rugaciunea ca pe o placa de bronz sau de piatra si pâna când va fi alungata toata lucrarea demonilor fricii care te luptau atât de tare. Atunci vei vedea pe fata puterea rugaciunii, deoarece nu numai ca vor disparea acele aratari salbatice si înfricosatoare si chipurile lor, care nu exista de fapt, dar va si straluci în sufletul tau raza si lumina Domnului nostru Iisus Hristos, încât dupa aceea vei fi plin de bucurie, plin de mângâiere, plin de desfatare duhovniceasca, lipsit de orice temere, ca si când ai fi înconjurat de prieteni dragi nenumarati si de pazitori credinciosi. Intr-adevar, asa stau lucrurile. Deoarece vor veni acolo în chip nevazut spre mângâierea ta îngeri dumnezeiesti, sa te pazeasca si sa te încununeze pentru biruinta ta asupra potrivnicilor. Atunci vei dori sa cânti împreuna cu profetul David, care spune: "Domnul este luminarea mea si Mântuitorul meu, de cine ma voi teme? Domnul este aparatorul vietii mele, de cine ma voi înfricosa? Când se vor apropia de mine cei ce-mi fac rau, ca sa manânce trupul meu, cei ce ma necajesc si vrajmasii mei, aceia au slabit si au cazut. De s-ar rândui împotriva mea ostire, nu se va înfricosa inima mea, de s-ar ridica împotriva mea razboi, eu în El nadajduiesc" si celelalte ale Psalmului 26; vei dori a le cânta cu nemasurata bucurie a inimii tale.

Deoarece cei care se ridicasera de jur împrejurul tau si voiau sa te înghita sau sa te omoare si cei care te chinuiau cu atacurile lor mârsave, aceia au slabit si au cazut, neajungându-si scopul lor, si au pierit, biruiti fiind de luminarea rugaciunii inimii, precum piere întunericul noptii o data cu lumina zilei si a soarelui.

De aceea, din clipa în care ai biruit pe vrajmasii tai cu numele cel puternic al Domnului, vei iubi atât de mult locul acela de care te temeai si te cutremurai mai înainte, incat de acum înainte, când vei voi sa-ti aduci aminte de el sau sa-l cercetezi, va tresari înlauntru inima ta de bucurie si sufletul tau va dori sa mergi cât mai des acolo pentru a te ruga tot asa lui Dumnezeu.

Despre aceasta a spus unul dintre parinti urmatoarele: Un frate oarecare se lupta mereu cu rugaciunea mintii pentru a ajunge la înaltimea cea mai de sus si la desavârsirea ei. Dar nu putea, deoarece înaltimea cea de sus a rugaciunii mintii este cu neputinta de aflat fara lupta mare si fara ispita înfricosatoare. De aceea, de multe ori acest frate încerca diferite lupte si stradanii în rugaciunea mintii, de cele mai multe ori în timpul noptii, când ceilalti frati dormeau. Uneori mergea singur în timpul noptii de parte de oameni, si acolo, plecându-si capul spre piept, se ruga tainic din adâncul inimii, singur cu Dumnezeu.

Facând acest lucru de multe ori si mergând noaptea în adancul pustiului, s-au mâniat odata demonii împotriva lui si au vrut sa-l sperie, ca sa nu se mai roage în acel fel deoarece nu le placea deloc ceea ce facea fratele si l-au speriat dintr-o data atât de tare încât fratele era sa-si dea suflerul din cauza fricii si a spaimei. Si cu cât treceau clipele, cu atât frica crestea si punea stapânire pe el, pentru ca demonii fricii îi apareau fratelui în imaginatie ca si cand se napusteau asupra lui multime mare, cu arme numeroase, ca sa-l curete de pe fata pamântului. Aflându-se in aceasta mare încercare si neavând nici un fel de ajutor omenesc la îndemâna, si-a adunat mai cu tarie mintea în inima sa, lucrând rugaciunea. Plecându-si capul sau pe piept, a început sa spuna: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma" atât de tare, atât de silit, atât de adânc, atât de atent, încât niciodata în toata viata sa nu reusise sa-si sileasca astfel inima cu rugaciunea.

Deoarece atunci când facerile salbatice si înfricosatoare ale demonilor fricii îl copleseau cu frica în cugetul sau, cu spaima în trup, cu înfricosarea în minte si cu un zgomot asurzitor în închipuire, atunci si fratele îsi silea peste fire inima sa cu rugaciunea, cu o trezvie si cu o concentrare la care nu mai ajunsese pâna atunci. Si într-adevar, era de admirat acest frate în razboiul sau nevazut si în lupta sa pe fata, deoarece îsi silea inima la rugaciune pâna la moarte. Atunci, deodata, puterea lui s-a pierdut în întregime si a venit în el o putere de sus, umbrit fiind de Harul lui Dumnezeu, care a alungat pe demoni si numeroasele închipuiri ale lor si apoi, la sfârsit, i s-a aratat în chip minunat mângâindu-l si bucurându-l nespus. Deoarece, mai întâi, cu silirea inimii la rugaciune, fratele a aflat desavârsirea si capatul de sus al rugaciunii, iar în al doilea rând, atâta bucurie a primit, atâta mângâiere si atâta curaj si nadejde, ca si când ar fi fost înconjurat de cete de îngeri dumnezeiesti. Si cu adevarat asa este, pentru ca spune: "Ingerul Domnului îl va înconjura pe cel ce se teme de el...."

Iar Dumnezeului nostru slava, puterea, lauda si închinaciunea, în vecii vecilor.

Amin.