Cuvântul al douazecilea

Despre cât har duhovnicesc se învredniceste a primi în sufletul lui si câta întarire si câta putere împotriva diavolului are cel care se roaga lui Hristos cu rugaciunea mintii neîncetat, cu curatenia constiintei, adica spune cu cugetul lui, o data la fiecare respiratie a sa: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiule si Cuvântul lui Dumnezeu Celui viu, miluieste-ma", pazindu-si în acelasi timp constiinta curata prin abtinerea de la orice rau si prin lucrarea tuturor virtntilor, dupa putere. Iar din adâncul inimii sale, spune aceasta rugaciune pâna simte durere, adica pâna îl doare înlauntrul lui, acolo unde se lucreaza rugaciunea, si apoi opreste silirea din inima a rugaciunii, si începe iarasi rugaciunea odihnitoare, pâna când va afla din nou locul acela dinlauntrul sau, care îl durea din pricina silirii rugaciunii, si va începe din nou din adânc rugaciunea inimii, pastrând toata viata lui aceasta rânduiala a rugaciunii.

Binecuvinteaza, parinte!

O monahule, catre tine ca un rastignit pentru lume, dupa cuvântul: "Lumea este rastignita pentru mine si eu pentru lume" - Gal. 6,14 -, se adreseaza mai curând aceasta carte, decât câtre cel lumesc., Vrei, spun, o, monahule, sa gusti din bunatatea Domnului în fiinta ta? Adica, vrei sa curga bunatatea si dulceata Domnului în sufletul tau si sa se îndulceasca de acestea sufletul tau? Roaga-te cu rugaciunea mintii neîncetat catre Hristosul tau, din adâncul inimii, pâna la durere.

Vrei, o, monahule, sa guste inima ta din nectarul Domnului înca în viata fiind? Roaga-te cu rugaciunea mintii neîncetat catre Hristosul tau, din adâncul inimii, pâna la durere.

Vrei, o monahule, sa vezi ca în oglinda prin descoperire dumnezeiasca frumusetea si nobletea dumnezeiasca a sufletului tau? Roaga-te cu rugaciunea mintii neîncetat catre Hristosul tau, din adâncul inimii, pâna la durere.

Vrei, o, monahule sa fie luminati ochii cugetului tau, sau mai bine spus, vrei sa se deschida ochii sufletului tau, prin care sa vezi ceea ce ochiul n-a vazut? Roaga-te cu rugaciunea mintii neîncetat catre Hristosul tau, din adâncul inimii, pâna la durere.

Vrei, o, monahule, sa auzi ceea ce urechea omului nu a auzit? Roaga-te cu rugaciunea mintii neîncetat catre Hristosul tau, din adâncul inimii, pâna la durere.

Vrei, o, monahule, sa întelegi cele de negrait, cele ceresti si de neînteles ale împaratiei ceresti, pe care ni le fagaduieste Hristos în Sfânta Sa Evanghelie? Acestea, spun, vrei sa cunosti cât de putin în realitate cum sunt acestea? Roaga-te cu rugaciunea mintii neîncetat catre Hristosul tau, din adâncul inimii, pâna la durere.

Vrei, o, monahule, sa locuiasca în sufletul tau Hristos, pentru ca sa-ti arate cele pe care lumea vazuta nu le cunoaste? Roaga-te cu rugaciunea mintii neîncetat catre Hristosul tau, din adâncul inimii, pâna la durere.

Vrei, o, monahule, sa fii iubit de Dumnezeu Atottiitorul si Tatal Domnului nostru Iisus Hristos? Roaga-te cu rugaciunea mintii neîncetat catre Hristosul tau, din adâncul inimii, pâna la durere.

Vrei, o, monahule, sa primesti simtirea bunatatilor ceresti în sinele tau? Roaga-te cu rugaciunea mintii neîncetat catre Hristosul tau, din adâncul inimii, pâna la durere.

Vrei, o, monahule, sa devii prieten iubit al lui Hristos? Roaga-te cu rugaciunea mintii neîncetat catre Hristosul tau, din adâncul inimii, pâna la durere.

Vrei, o, monahule, sa se înfricoseze satana si sa se cutremure când te vede? Roaga-te cu rugaciunea mintii neîncetat catre Hristosul tau, din adâncul inimii, pâna la durere.

Vrei, o, monahule, sa nu fi prins în capcanele ascunse si subtiri ale diavolului? Roaga-te cu rugaciunea mintii neîncetat catre Hristosul tau, din adâncul inimii, pâna la durere.

Vrei, o, monahule, sa zadarnicesti vicleniile vrajmasului tau, satana? Roaga-te cu rugaciunea mintii neîncetat catre Hristosul tau, din adâncul inimii, pâna la durere.

Vrei, o, monahule, sa amagesti pe cel care se lupta totdeauna cum sa te amageasca cu viclenia lui? Roaga-te cu rugaciunea mintii neîncetat catre Hristosul tau, din adâncul inimii, pâna la durere.

Vrei, o, monahule, sa te bucuri vazând osândirea vrajmasului tau, care ti-a ranit oarecând inima ta cu sagetile dorintei celei pacatoase? Roaga-te cu rugaciunea mintii neîncetat catre Hristosul tau, din adâncul inimii, pâna la durere.

Vrei, o, monahule, sa sagetezi de fiecare data pe cel care de fiecare data te sageteaza? Roaga-te cu rugaciunea mintii neîncetat catre Hristosul tau, din adâncul inimii pâna la durere.

Vrei, o, monahule, sa arunci sagetile tale asupra vrajmasului tau neîmpacat, care nevazut arunca sagetile lui asupra ta din adâncurile întunecate? Roaga-te cu rugaciunea mintii neîncetat catre Hristosul tau, din adâncul inimii pâna la durere.

Vrei, o, monahule, sa lovesti de moarte si sa cutremuri puterea lui satana? Roaga-te cu rugaciunea mintii neîncetat catre Hristosul tau, din adâncul inimii, pâna la durere.

Vrei, o, monahule, sa iei cu asalt ostirile lui satana si sa . iesi biruitor spre pomenire vesnica? Roaga-te cu rugaciunea mintii neîncetat catre Hristosul tau, din adâncul inimii, pâna la durere.

Vrei, o, monahule, sa biruiasca si sa iasa victorios sufletul tau împotriva cetelor tuturor duhurilor celor rele? Roaga-te cu rugaciunea mintii neîncetat catre Hristosul tau, din adâncul inimii, pâna la durere.

Vrei, o, monahule, nu numai sa te arati înfricosator si temator diavolului, ci sa fii astfel cu adevarat? Roaga-te cu rugaciunea mintii neîncetat catre Hristosul tau, din adâncul inimii, pâna la durere.

Vrei, o, monahule, sa fie farâmitat fugind de la tine demonul desfrâului? Roaga-te cu rugaciunea mintii neîncetat catre Hristosul tau, din adâncul inimii, pâna la durere.

Vrei, o, monahule, când treci printre demoni sa le orbesti ochii, precum orbeste cineva cu fierul rosu ochii vrajmasului sau, si astfel sa treci mai departe nevatamat si nederanjat de acestia? Roaga-te cu rugaciunea mintii neîncetat catre Hristosul tau, din adâncul inimii, pâna la durere.

Vrei, o, monahule, sa înseli mestesugirile cele viclene ale diavolului si sa strivesti toata rautatea lui ca si cu un ciocan gros? Roaga-te cu rugaciunea mintii neîncetat catre Hristosul tau, din adâncul inimii, pâna la durere.

Vrei, o, monahule, sa se teama de tine demonii, precum se tem vrabiile de vultur si animalele cu patru picioare de leu? Roaga-te cu rugaciunea mintii neîncetat catre Hristosul tau, din adâncul inimii, pâna la durere.

Vrei, o, monahule, sa pui pe fuga pe vicleanul si nevazutul Amalic, adica pe diavol, si sal nimicesti? Roaga-te cu rugaciunea mintii neîncetat catre Hristosul tau, din adâncul inimii, pâna la durere.

Vrei, o, monahule, sa-L dobândesti pe Hristos în inima ta si sa-L vezi prin vreun extaz sau vreo dumnezeiasca vedere, dupa putere? Roaga-te cu rugaciunea mintii neîncetat catre Hristosul tau, din adâncul inimii, pâna la durere.

Vrei, o, monahule, sa-ti descopere Hristos, Cel pe care neîncetat îl cercetezi si care locuieste în tine, Fiul Unul nascut si Cuvântul lui Dumnezeu, pe cerescul Lui Parinte si Dumnezeu, pentru a-L întelege în chip tainic? Roaga-te cu rugaciunea mintii neîncetat catre Hristosul tau, din adâncul inimii, pâna la durere.

Vrei, o, monahule, sa întelegi ca Hristos este bun, blând, îngaduitor si dulce pentru prietenii Lui? Roaga-te cu rugaciunea mintii neîncetat catre Hristosul tau, din adâncul inimii, pâna la durere.

Vrei, o, monahule, sa întelegi cum este împaratia lui Hristos? Roaga-te cu rugaciunea mintii neîncetat catre Hristosul tau, din adâncul inimii, pâna la durere.

Vrei, o, monahule, sa ameteasca mintea ta si sa cada în extaz cugetul tau la cele pe care le vede prin Harul lui Hristos, adevaratul nostru Dumnezeu, adica, vrei, o, monahule, sa cazi în extaz si sa te minunezi la cele pe care ti le descopera Hristos? Roaga-te cu rugaciunea mintii neîncetat catre Hristosul tau, din adâncul mimii, pâna la durere.

Vrei, o, monahule, sa vezi ce har launtric da Hristos robilor sai? Roaga-te cu rugaciunea mintii neîncetat catre Hristosul tau, din adâncul inimii, pâna la durere.

Vrei, o, monahule, sa fii, pe de o parte, împreuna cu lumea si pe de alta parte sa te lupti împotriva ei din adâncul inimii, fara sa stie oamenii ca te lupti împotriva ei? Roaga-te cu rugaciunea mintii neîncetat catre Hristosul tau, din adâncul inimii, pâna la durere.

Vrei, o, monahule, sa se afle trupul tau pe pamânt cu oamenii si, pe de alta parte, sufletul tau sa fie în cer împreuna cu îngerii lui Dumnezeu, adica sa-L slaveasca neobosit precum îngerii? Roaga-te cu rugaciunea mintii neîncetat catre Hristosul tau, din adâncul inimii, pâna la durere.

Vrei, o, monahule, sa privesti în jos dar sa gândesti cele de sus? Roaga-te cu rugaciunea mintii neîncetat catre Hristosul tau, din adâncul inimii, pâna la durere.

Vrei, o, monahule, sa te plimbi printre cursele diavolului si sa nu cazi în acestea, precum nu se lasa prinsa pasarea care zboara în aer în plasele pe care i le întinzi tu pe pamânt? Roaga-te cu rugaciunea mintii neîncetat catre Hristosul tau, din adâncul inimii pâna la durere.

Vrei, o, monahule, sa ametesti mâinile si nervii demonilor, precum ameteste albina de fum? Roaga-te cu rugaciunea mintii neîncetat catre Hristosul tau, din adâncul inimii, pâna la durere.

Vrei, o, monahule, sa întinzi curse înfricosatoare si fara de greseala vrajmasului tau nevazut? Roaga-te cu rugaciunea mintii neîncetat catre Hristosul tau, din adâncul inimii, pâna la durere.

Vrei, o, monahule, sa împrastii orice lucrare demonica în iad si sa faci pe demoni sa grohaie precum porcii la taiere, chinuiti în chip nevazut de puterea rugaciunii tale? Roaga-te cu rugaciunea mintii neîncetat catre Hristosul tau, din adâncul inimii pâna la durere.

Vrei, o, monahule, sa-Si afle odihna si locas în sufletul tau Duhul lui Dumnezeu, si corabia sufletului tau sa pluteasca fara pericol pe calea cea buna, împreuna cu Duhul lui Dumnezeu? Roaga-te cu rugaciunea mintii neîncetat catre Hristosul tau, din adâncul inimii, pâna la durere.

Vrei, o, monahule, sa fii cu adevarat rob al lui Hristos, dupa fagaduinta ta, si sa te mângâie în chip nevazut în încercarile tale Hristos, ca un prieten al tau adevarat? Roaga

te cu rugaciunea mintii neîncetat catre Hristosul tau, din adâncul inimii, pâna la durere.

Vrei, o, monahule, sa întelegi tu singur, prin descoperire dumnezeiasca cele ce sunt scrise în Sfânta Scriptura despre Rai si despre iad? Roaga-te cu rugaciunea mintii neîncetat catre Hristosul tau, din adâncul inimii, pâna la durere.

Vrei, o, monahule, sa întelegi cum omul, daca pazeste cele ce ne-a poruncit Hristos, devine Rai întelegator, iar daca nu le pazeste devine iad întelegator? Roaga-te cu rugaciunea mintii neîncetat catre Hristosul tau, din adâncul inimii, pâna la durere.

Vrei, o, monahuie, sa vezi în tine însuti cele ce sunt scrise în Sfânta Scriptura si sa întelegi cu cuvânt de neînteles cele ce nu au putut sa ne transmita prin scrisul lor învatatorii Bisericii din pricina greutatii de întelegere si a înaltimii acestora? Roaga-te cu rugaciunea mintii neîncetat catre Hristosul tau, din adâncul inimii, pâna la durere.

Vrei, o, monahule, sa vezi daca ai primit Duh Sfânt în sufletul tau si sa fii înstiintat daca a fost scris numele tau în Cartea Vietii? Roaga-te cu rugaciunea mintii neîncetat câtre Hristosul tau, din adâncul inimii pâna la durere.

Vrei, o, monahule, sa Se rastigneasca Hristos în inima ta, ca sa te învete cum sa te rastignesti si tu pentru lume si lumea pentru tine, cum spune dumnezeiescul Pavel: "Lumea este rastignita pentru mine si eu pentru lume"? Roaga-te cu rugaciunea mintii neîncetat catre Hristosul tau, din adâncul inimii, pâna la durere.

Vrei, o, monahule, sa te pazeasca Harul Domnului de "orice lucru ce se petrece întru întuneric" si sa te înconjoare nevazut îngerii ceresti, îmbracati în vesminte albe ca zapada? Roaga-te cu rugaciunea mintii neîncetat catre Hristosul tau, din adâncul inimii, pâna la durere.

Vrei, o, monahule, sa auzi cu urechile sufletului tau doxologiile ceresti si sa întelegi în fapt, într-un fel anume, cum Il vei slavi tu pe facatorul tau, când te vei învrednici de împaratia Lui? Roaga-te cu rugaciunea mintii neîncetat câtre Hristosul tau, din adâncul inimii, pâna la durere.

Vrei, o, monahule, sa întelegi cum este mana cereasca, adica sa întelegi cât de preadulce si de negrait este gustul lui Hristos, Domnul slavei? Roaga-te cu rugaciunea mintii neîncetat catre Hristosul tau, din adâncul inimii pâna la durere.

Vrei, o, monahule, sa întelegi cum stralucesc sfintii în cer si cum sunt vesmintele lor? Roaga-te cu rugaciunea mintii neîncetat catre Hristosul tau, din adâncul inimii, pâna la durere.

Vrei, o, monahule, sa întelegi cum sunt comorile duhovnicesti ale sfintilor lui Dumnezeu si cum se satura sfintii de slava Domnului? Roaga-te cu rugaciunea mintii neîncetat catre Hristosul tau, din adâncul inimii, pâna la durere.

Vrei, o, monahule, sa devii tu însuti Rai întelegator al Domnului, adica sa vezi în tine însuti toate bunatatile pe care le are Raiul într-o clipeala de ochi în chip de neînteles, adica vrei, o, monahule, sa devii biserica Dumnezeului Celui viu si sa întelegi cum ai devenit cu adevarat astfel? Roaga-te cu rugaciunea mintii neîncetat catre Hristosul tau, din adâncul inimii, pâna la durere.

Vrei, o, monahule, sa vezi prin descoperire dumnezeiasca cum este sufletul omului în sine si sa cazi în extaz minunându-te de întelepciunea lui Dumnezeu, pe care a aratat-o în suflet? Roaga-te cu rugaciunea mintii neîncetat catre Hristosul tau, din adâncul inimii, pâna la durere.

Vrei, o, monahule, sa izvorasca din inima ta, ca dintrun izvor, râuri de apa vie, adica dumnezeiesti cuvinte si întelesuri duhovnicesti? Roaga-te cu rugaciunea mintii neîncetat catre Hristosul tau, din adâncul inimii, pâna la durere.

Vrei, o, monahule, sa bea sufletul tau din acea apa vie pe care o da Hristos celor care îl iubesc si pazesc poruncile Lui, ca arvuna a împaratiei Lui ceresti? Roagate cu rugaciunea mintii neîncetat catre Hristosul tau, din adâncul inimii, pâna la durere.

Vrei, o, monahule, sa simti în gâtul tau si pe limba ta cuvintele Sfintei Scripturi mai dulci decât mierea, dupa spusele proorocului: "Ca mierea sunt gâtului meu cuvintele Tale si mai dulci decât mierea gurii mele"? Roaga-te cu rugaciunea mintii neîncetat catre Hristosul tau, din adâncul inimii, pâna la durere.

Vrei, o, monahule, sa fii mângâiat de bunatatea Domnului si sa guste sufletul tau Harul, asa cum se întâmpla cu cei care tin poruncile sfinte ale lui Hristos? Roaga-te cu rugaciunea mintii neîncetat catre Hristosul tau, din adâncul inimii, pâna la durere.

Vrei, o, monahule, sa devii vas preaales al Harului lui Hristos, adica vas al Duhului Sfânt, si sa întelegi ca ai devenit cu adevarat un astfel de vas ales? Roaga-te cu rugaciunea mintii neîncetat câtre Hristosul tau, din adâncul inimii, pâna la durere.

Vrei, o, monahule, sa devii mama si frate al lui Hristos, precum ne spune: "Mama Mea si fratii Mei sunt aceia care asculta si împlinesc cuvântul lui Dumnezeu", adica, vrei, o, monahule, sa locuiasca în inima ta Hristos, nu trupeste, ci duhovniceste, si sa te aiba ca mama si ca frate Hristos Insusi? Vrei, o, monahule, sa întelegi ca ai devenit mama si frate lui Hristos? Roaga-te cu rugaciunea mintii neîncetat catre Hristosul tau, din adâncul inimii, pâna la durere.

Vrei, o, monahule, sa fii cu adevarat monah, dupa dorinta ta? Numai pe Hristos sa-L iubesti din inima ta, adica roaga-te din inima totdeauna câtre Hristosul tau.

Vrei, o, monahule, sa intri în camara tezaurului lui Hristos, unde se afla cele care nu pot fi explicate cu cuvinte omenesti si sa vezi acolo cele în fata carora tace orice limba care vrea sa le descrie? Roaga-te cu rugaciunea mintii neîncetat catre Hristosul tau, din adâncul inimii, pâna la durere.

Vrei, o, monahule, sa-ti arate Hristos tainele împaratiei Sale dumnezeiesti, care ameteste orice minte care vrea sa le cugete? Roaga-te cu rugaciunea mintii neîncetat catre Hristosul tau, din adâncul inimii, pâna la durere.

Vrei, o, monahule, ca Hristos, Cel pretutindeni prezent, adevaratul nostru Dumnezeu, Cel cercetat de tine neîncetat, sa te mângâie mai presus de minte în orice suparare a ta si sa te cerceteze lin si binefacator cu Harul Sau? Roaga-te cu rugaciunea mintii neîncetat catre Hristosul tau, din adâncul inimii, pâna la durere.

Vrei, o, monahule, sa întelegi în fapt ca aceasta lucrare duhovniceasca a rugaciunii mintii si a inimii este coroana tuturor virtutilor si cea mai mare putere a sufletului tau si ca fara aceasta nu poate cineva sa se învredniceasca a vedea lucruri nevazute si duhovnicesti? Roaga-te cu rugaciunea mintii neîncetat catre Hristosul tau, din adâncul inimii, pâna la durere.

Vrei, o, monahule, sa se topeasca de la tine precum fumul orice gând viclean si sa fie puse pe fuga de aceasta miscare a lucrarii tale duhovnicesti toate ostirile demonice? Roaga-te cu rugaciunea mintii neîncetat catre Hristosul tau, din adâncul inimii, pâna la durere.

Vrei, o, monahule, sa te lupte demonii mai mult decât pe toti oamenii, dar sa nu aiba împotriva ta nici un fel de tarie si putere, ci în fata acestei lucrari dumnezeiesti a ta sa se socoteasca sagetile lor ca sageti ale unui copil mic? Roaga-te cu rugaciunea mintii neîncetat catre Hristosul tau, din adâncul inimii, pâna la durere.

Vrei, o, monahule, sa se strice precum pânza de paianjen mestesugurile lui satana si sa poruncesti ca unor sclavi slujitorilor lui satana, adica demonilor? Roaga-te cu rugaciunea mintii neîncetat catre Hristosul tau, din adâncul inimii, pâna la durere.

Vrei, o, monahule, sa slabesti puterea celor care se lupta mereu cum sa slabeasca puterea sufletului tau si sa rusinezi pe cei care cauta mereu cum sa fii tu rusinat în fata fapturilor ceresti, pamântesti si a celor de dedesubt? Roaga-te cu rugaciunea mintii neîncetat catre Hristosul tau, din adâncul inimii, pâna la durere.

Vrei, o, monahule, sa se ascunda de tine demonii, când te întâlnesc, pâna când treci, temându-se de Harul Domnului care salasluieste întru tine? Roaga-te cu rugaciunea mintii neîncetat catre Hristosul tau, din adâncul inimii, pâna la durere.

Vrei, o, monahule, ca atunci când intri pe neasteptate si fara sa vrei în mijlocul adunarii satanice, unde sunt adunate capeteniile demonilor, sa-i biciuiesti cu numele Domnului, atât de tare încât neputând sa sufere în tacere taria durerilor, aceste capetenii ale demonilor Sa faca mare vaiet si plânset, jelind nenorocirea care a dat peste ei? Vrei, spun, ca aceasta sa se întâmple neaparat demonilor, vrajmasilor tai? Roaga-te cu rugaciunea mintii neîncetate catre Hristosul tau, din adâncul inimii, pâna la durere.

Vrei, o, monahule, ca atunci când treci pe lânga turnurile de paza ale demonilor (adica acolo unde biruiesc cu usurinta demonii si reusesc sa strânga multe trofee), vrei, spun, ca tu sa fii acolo cel care strânge trofee si biruinte stralucitoare? Roaga-te cu rugaciunea mintii neîncetat si fara odihna catre Hristosul tau, din adâncul inimii, pâna la durere si slabire.

Vrei, o, monahule, sa-i tai (mental întelege cele spuse) în bucatele mici pe vrajmasii tai nevazuti si nearatati, cu sabia cu doua taisuri si foarte ascutita care este numele lui Dumnezeu? Roaga-te cu rugaciunea mintii neîncetat catre Hristosul tau, din adâncul inimii, pâna la durere.

Vrei, o, monahule, sa sagetezi cu sagetile tale duhovnicesti inima lui lucifer si sa arunci fulgere înfricosatoare asupra ostirilor iadului lipsit de har? Roagate cu rugaciunea mintii neîncetat catre Hristosul tau, din adâncul inimii, pâna la durere.

Vrei, o, monahule, sa arunci foc arzator în casele demonilor, care se aprind ca paiele de mânia Domnului? Roaga-te cu rugaciunea mintii neîncetat catre Hristosul tau, din adâncul inimii, pâna la durere.

Vrei, o, monahule, sa se teama de tine demonii ca de un viteaz si vestit ostas al împaratiei ceresti? Roaga-te cu rugaciunea mintii neîncetat catre Hristosul tau, din adâncul inimii, pâna la durere.

Vrei, o, monahule, sa scoti din pântecele iadului vreun suflet cu rugaciunea ta? Roaga-te cu rugaciunea mintii neîncetat catre Hristosul tau, din adâncul inimii, pâna la durere.

Vrei, o, monahule, sa curga precum pâraiele din ochii tai lacrimile pentru Hristosul tau si sa se aprinda maruntaiele tale de iubirea lui Hristos, din pricina careia sa strigi cu putere din inima catre Hristosul tau, dupa cuvântul proorocului, care spune: "Am strigat cu putere din suspinul inimii mele"? Roaga-te cu rugaciunea mintii neîncetat catre Hristosul tau, din adâncul inimii, pâna la durere.

Vrei, o, monahule, sa nu lipseasca fericita întristare din inima ta si lacrimile mântuitoare de suflet din ochii tai, care înalbesc vesmântul sufletului tau si-l fac mai alb decât zapada? Roaga-te cu rugaciunea mintii neîncetat catre Hristosul tau, din adâncul inimii, pâna la durere.

Vrei, o, monahule, sa-si afle pacea oriunde te-ai afla si oriunde ai locui, gândul la cele sufletesti ale tale si sa nu te chinuie constiinta ta pentru purtarea ta? Roaga-te cu rugaciunea mintii neîncetat catre Hristosul tau, din adâncul inimii, pâna la durere.

Vrei, o, monahule, sa-si aminteasca totdeauna de tine Dumnezeu si sa te pazeasca cu mijlocirea nevazuta a sfintilor Sai îngeri? Roaga-te cu rugaciunea mintii neîncetat catre Hristosul tau, din adâncul inimii, pâna la durere.

Vrei, o, monahule, ca de la întunericul care esti, adica de la starea aceea în care sufletul tau este departe de mângâierea lui Dumnezeu, sa devii dintr-o data lumina, adica sa vezi într-o clipeala, fara întârziere, mângâierea lui Dumnezeu în sinele tau? Roaga-te cu rugaciunea mintii neîncetat câtre Hristosul tau, din adâncul inimii, pâna la durere.

Vrei, o, monahule, sa se plimbe cugetul tau în cele nevazute, în cele dumnezeiesti, în cele ceresti si în cele duhovnicesti? Roaga-te cu rugaciunea mintii neîncetat catre Hristosul tau, din adâncul inimii, pâna la durere.

Vrei, o, monahule, ca nu trupul tau în chip simtit, ci sufletul tau în extaz sa cânte: "Hristos a înviat!" atunci când sufletul tau a înviat din mormântul patimilor cu Harul lui Hristos Cel înviat din morti, adica sa devina sufletul tau nepatimas cu ajutorul Domnului? Vrei, spun, o, monahule, sa vezi acest lucru în tine? Roaga-te cu rugaciunea mintii neîncetat catre Hristosul tau, din adâncul inimii, pâna la durere.

Vrei, o, monahule, sa vorbesti împreuna cu duhurile nevazute nu numai tainic, cu cugetul tau, ci uneori sa vorbesti si duhovniceste cu aceste duhuri nevazute, adica sufletul tau sa stea de vorba uneori cu duhurile nevazute ca si când ar vorbi duhurile nevazute între ele? Roaga-te cu rugaciunea mintii neîncetat catre Hristosul tau, din adâncul inimii, pâna la durere.

Vrei, o, monahule, sa vezi cu ochii mintii Harul lui Dumnezeu ca pe un fulger care fulgera în sufletul tau, precum vezi cu ochii trupesti fulgerul care fulgera peste nori? Roaga-te cu rugaciunea mintii neîncetat catre Hristosul tau, din adâncul inimii, pâna la durere.

Vrei, o, monahule, sa fie mângâiat duhul tau de Duhul lui Dumnezeu si sa nu poata nici o faptura, vazuta sau nevazuta, sa te desparta de Hristosul tau? Roaga-te cu rugaciunea mintii neîncetat catre Hristosul tau, din adâncul inimii, pâna la durere.

Vrei, o, monahule, sa vezi cât de frumos este Hristos "Cel împodobit cu frumusete mai mult decât fiii oamenilor"(Psalm 44, 3). Roaga-te cu rugaciunea mintii neincetat catre Hristosul tau, din adâncul inimii, pâna la durere.

Vrei, o, monahule, sa vezi dumnezeiasca frumusete de necuprins cu mintea a Preasfintei Maici a lui Iisus, a Dumnezeului Atottiitorul? Roaga-te din inima ta pâna când se va zdrobi inima ta, adica pâna la durere.

Vrei, o, monahule, sa te priveasca cu dulceata ochilor Sai Iisus si sa te iubeasca Maica lui Iisus si sa te mângâie Harul lor? Roaga-te Hristosului tau cu inima zdrobita, adica roagate din inima pâna la durere.

Vrei, o, monahule, sa ti se arate Hristosul meu în chip de neînteles si sa fi se arate Maica lui Dumnezeu, Stapâna îngerilor, Imparateasa arhanghelilor, bucuria tuturor sfintilor, maretia, podoaba si buna mireasma a Raiului? Roaga-te cu rugaciunea mintii neîncetat catre Hristosul tau, din adâncul inimii, pâna la durere.

Vrei, o, monahule, sa fie atras sufletul tau de vederea frumoasa a lui Iisus al meu si al Preacuratei Stapânei mele, Nascatoarei de Dumnezeu si Pururea Fecioarei Maria, a fiicei lui Dumnezeu si a Miresei dumnezeiesti celei nenuntite? Roaga-te cu rugaciunea mintii neîncetat câtre Hristosul tau, din adâncul inimii, pâna la durere.

Vrei, în sfârsit, o, monahule, privind sfânta icoana a Hristosului meu si a Maicii Domnului, sa verse ochii tai lacrimi preafierbinti? Roaga-te cu rugaciunea mintii neîncetat catre Hristosul tau, din adâncul inimii, pâna la durere. Amin.

Vedenie preadulce a scriitorului despre aceasta carte, daca a fost scrisa cu Harul lui Dumnezeu

M-am sculat odata, într-o noapte, pe la miezul noptii ca sa citesc canonul Sfintei împartasanii cu metaniile si sa-mi fac rugaciunile de Pregatire pentru Dumnezeiasca Liturghie, dupa "Ceea ce esti mai cinstita...". Pentru ca în ziua precedenta, seara, mi-am ostenit trupul peste masura, dupa care, mi-am silit si inima la rugaciune peste masura, pâna la durere, am slabit atât de mult în starea mea exterioara, ca si în cea launtrica, încât nu am mai putut nici sa manânc ceva de seara, ci am adormit asa, nemâncat si slabit.

Pe la miezul noptii deci, sculându-ma din somn, slabiciunea inimii mele si a trupului erau aceleasi - adica pieptul meu înca nu-si revenise din durerea pe care o suferise de silirea rugaciunii si nici trupul meu nu se odihnise de osteneala peste masura la care fusese supus. De aceea, neputând sa stau în picioare, dupa obicei, am stat jos, îndreptat cu fata spre rasarit. Si asa stând, lucram rugaciunea, nu cu multa silire, din pricina pe care tocmai am spus-o, însa nu fara durere înlauntrul pieptului si fara suspine grele ale inimii. Ci, având dureri, suspinam deseori din adâncul fiintei mele, amintindu-mi de mult mestesugita viclenie a demonilor, de nevrednicia mea si de toate celelalte datorii ale mele, pe care totdeauna le datorez lui Dumnezeu si pe care nu le împlinesc nidodata cum trebuie.

Am petrecut astfel aproape o ora si am adormit asa cum sedeam. Si am vazut deodata în vedenie unele lucruri tainice, pe care limba se încurca si nu poate a le grai. Si unele din acestea au plecat din amintirea mea de îndata ce mi-am venit în fire, pentru ca erau prea înalte si întru totul de neînteles si de necuprins cu mintea. Altele, însa, cu toate ca mintea mea se roteste în jurul lor si înfatisarea lor este întiparita în cugetul meu, cu toate acestea, spun, limba mea nu le poate povesti cu claritate si în amanunt, asa cum sunt întiparite în cugetul meu. Insa atât cât ajunge cunoasterea mea scurta si cât poate limba mea barbara, vorbesc si spun.

Am vazut, deci, în vedenie, pe Domnul nostru Iisus Hnstos, pe Arhiereul nostru mult dorit si preadulce îmbracat în vesmânt arhieresc si slujind dupa rânduiala Bisericii noastre. Dar si Hristos însusi si vesmântul Lui arhieresc mi se înfatisau ca ceva cu totul de necuprins cu mintea.

Eu, cel din urma, si duhovnicul meu slujeam împreuna cu Hristos, dar Hristos era Cel care, în chip de neînteles aducea si Se aducea jertfa. Deoarece Hristos însusi, desi noi slujeam împreuna cu El, cu toate acestea, spun, El era savârsitorul. Slujea împreuna cu noi si un diacon care, atunci când pomenea numele crestinilor, plecându-si capul spre Hristos - sau mai bine si mai pe fata sa spun precum proorocul: "Pleaca, Doamne, urechea Ta si ma auzi"; plecându-Si Hristos urechea catre diacon, a spus: "Sa aiba si acestia parte împreuna cu Mine în împaratia Mea". Dar pe diacon n-am putut sa-l cunosc cine era. Din obstea staretului meu, câtiva erau de fata la Liturghie, dintre care si doi frati (pe care îi cunosteam foarte bine), ale caror fete erau ca fetele îngerilor si straluceau de Harul lui Dumnezeu. Raze stralucitoare si aurii ieseau din fetele lor. Schima lor si crucea pe care o tineau în mâini, erau mai stralucitoare decât fulgerul. Iar îmbracamintea lor, nu pot sa spun în cuvinte cum erau, nici chiar daca asa avea limba îngerilor. Dar în mintea mea stricata si în cugetul meu ravasit este întiparita înfatisarea slavei si a frumusetii acestor vesminte.

Eu, de îndata ce am vazut ca vesmintele acestora si Harul si slava fetelor lor întreceau cu mult orice minte si orice cugetare omeneasca, m-am minunat si sufletul meu a prins mare evlavie pentru ei, ca pentru dumnezeiestii îngeri si prietenii lui Hristos. Iar camilafca lor era de multe ori mai alba decât zapada.

In timpul Dumnezeiestii Liturghii, staretul meu era coplesit de o bucurie nespusa si veselia inimii lui se revarsa pe fata lui. însa inima mea fiind cuprinsa de evlavie, înca de la începutul Liturghiei, eu plângeam într-una de bucurie si ma lasam coplesit de dulceata nemasurata a sufletului. Vazând în fata mea pe preadulcele Iisus, Cel mai preusus de orice dulceata, plângeam bucurându-ma si minunându-ma totodata, deoarece ma învrednicisem sa gust din preadulcea vedere si aratare a lui Iisus, Stapânul meu si Dumnezeul meu, pe care demult sufletul meu o dorise si pentru care ardea inima mea, cautând-o cu suvoi de lacrimi.

Când L-am îmbratisat, la preacuratul si multdoritul Lui piept, am simtit în cele dinlauntru ale mele Duhul Cel Sfânt ("Si Duh nou înnoieste întru cele dinlauntru ale mele", cum spunea David), care îmi încalzea duhul si inima si mai mult în iubirea lui Iisus însusi si ma facea sa ma topesc în ceasul acela, precum se topeste ceara, de evlavia ce eram cuprins, care salta în inima mea, ca ceva viu si facea ochii mei sa verse lacrimi dulci si multe în fata lui Iisus, ca doua izvoare racoroase si dulci.

Luând eu atunci ceva curaj din toate acestea, mi-am deschis necurata mea gura si am spus cu smerenie lui Hristos, varsând lacrimi: "Pomeneste-ma, Doamne, întru împaratia Ta".

Si am auzit limba lui Iisus, mai dulce decât zaharul si decât mierea mai îndulcitoare: "Sa fie asa cum ai spus" (O dumnezeiescul! o, preaiubitul!, o preadulcele Tau glas pe care l-a vorbit cea întru totul adevarata Ta gura, Hristoase al meu!). Am spus, iarasi, cu toata evlavia catre Stapânul meu Hristos: "Iarta-ma, Doamne, ca îndraznesc sa vorbesc putin în fata Ta, sa spun câteva lucruri pe care de mult doream sa Ti le spun". Si mi-a spus Mântuitorul: "Vorbeste cu curaj, de nimic temându-te".

Atunci i-am spus cu multa smerenie si cutremurare: "Spune-mi, Doamne, carticica aceea a mea smerita, pe care am scris-o despre rugaciunea mintii, am scris-o cu Harul Tau sau nu?" Si Acesta mi-a raspuns: "Da, cu Harul Meu a fost scrisa." Atunci, am spus iarasi eu: "Dupa ce sa înteleg, Doamne, ca a fost scrisa cu Harul Tau?" Mi-a spus Mântuitorul: "Din evlavia de care esti cuprins atunci când scrii". Iarasi am spus eu: "si cum este aceasta, Doamne? Deoarece uneori, când scriam, atâta evlavie îmi venea, încât curgeau suvoi lacrimile din ochii mei. Alteori însa, eram cuprins de prea putina evlavie, încât numai ce se umezeau un pic ochii mei de la aceasta." Mi-a spus Mântuitorul: "Atunci când, scriind erai coplesit de evlavie si de lacrimi, Duhul Meu Cel Sfânt era cel care îti vorbea. Când, scriind, erai numai putin cuprins de evlavie, atunci era cercetarea Harului Meu, care, atunci când se lua de la tine, înceta deodata si evlavia. De aceea nu mai puteai sa scrii cu libertatea mintii, cu toate ca doreai. Iar daca scriai ceva, scriai fara dulceata duhovniceasca a cugetului, de aceea te si opreai" Am spus iarasi eu: "Spune-mi, Doamne, de ce uneori vedeam cu ochii mintii nenumarate întelesuri duhovnicesti, pe care vazândule doream nespus sa le scriu toate cu multa râvna, dar nu puteam sa le duc toate, ci numai foarte putine din acestea puteam tine, pe care le si însemnam? Celelalte, cu toate ca le vedeam cu ochii mintii, mintea mea nu putea sa le pastreze si sa le puna în scris; si din pricina aceasta aveam mare suparare"

Mi-a spus Mântuitorul: "Atunci când Eu îti aratam în vedenie nenumarati porumbei albi ca zapada, al caror numar era ca nisipul marii, iar tu prindeai numai putini, pe cei care zburau în jurul tau, si te bucurai pentru cei pe care îi prindeai, dar te întristai deoarece nu puteai sa prinzi mai multi. Din porumbeii aceia pe care îi prindeai, atât am binevoit Eu sa însemnezi despre rugaciunea mintii, cât poate firea umana sa puna în lucrare. Ceilalti porumbei,pe care numai îi vedeai, dar nu-i puteai prinde, aratau întelesurile acelea pe care am binevoit sa nu fie însemnate despre rugaciunea mintii, care sunt cu putinta omului numai sa le vada si sa le doreasca, dar nu si sa le împlineasca". Am spus iarasi eu: "Si de ce, Doamne, uneori, unele preadulci întelesuri se roteau în jurul mintii aproape-aproape, precum se roteste vulturul desupra unui loc unde vrea sa se aseze, si dintr-o data, când credeam ca sunt gata sa se lipeasca de minte, se faceau nevazute, precum si vulturul uneori când se pregateste sa se aseze, se înalta deodata mult în aer si zboara unde vrea?" Mi-a spus Mântuitorul: "Nu stii, atunci când vedeai porumbeii, unii dintre ei, numai ce-i vedeai un pic aproape de tine, se înaltau drept în sus, în aer, si nu-i mai vedeai sau nu stii ca judecatile mele sunt adânc de nepatruns?" Am spus iarasi eu: "Doamne, când îmi aratai acei nenumarati porumbei am vazut si un râu, care se vedea ca iesind din mijlocul pamântului si curgea încet-încet, cu o liniste prea minunata. Câtiva porumbei care zburau deasupra râului loveau cu aripile lor apele râului ca si când se bucurau si se jucau. Ce însemna, Doamne, acel râu si ceea ce faceau porumbeii?" Mi-a spus Mântuitorul: "Acel râu înseamna evlavia vesnica, care izvoraste din acele inimii care ajung la iubirea Mea.

Iar ceea ce faceau porumbeii arata bucuria cu care se bucura Harul Meu de inima zdrobita si coplesita de evlavie sfânta". Am spus iarasi eu: "Ce este aceasta, Doamne? Uneori simt ca izvorând din inima mea unele întelesuri; iese în acelasi timp de acolo si o mângâiere foarte vie, care în chip negrait mângâie cugetul meu, asa cum îl mângâie pe calatorul ars de arsita verii aerul acela racoros care iese de acolo de unde ies vânele apelor". Mi-a spus Mântuitorul: "Aceasta este ceea ce am spus Eu în Evanghelia Mea: "Cel care crede în Mine, râuri de apa vie vor curge din pântecele lui"". Am spus iarasi eu: "De ce, Doamne, uneori, când dorm, simt în inima mea fierbere si iarasi o fierbere, când a Numelui Tau Dumnezeiesc, pentru ca inima mea spune singura "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma"; când a preaslavitului nume al Preacuratei Tale Maici, deoarece spune iarasi inima mea singura: "Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara, bucura-te cea plina de har, Marie, Domnul este cu tine. Binecuvântata esti tu între femei si binecuvântat este rodul pântecelui tau, ca ai nascut pe Mântuitorul sufletelor noastre"?" Mi-a spus Mântuitorul: "Când simti ca în somn fierbe de la sine în inima ta si în gura ta rugaciunea mintii, când a Numelui Meu, când a Preacuratei Mele Maici, sa stii ca în ceasul acela urmeaza sa fii cercetat de mine sau de Preacurata Mea Maica. Atunci, Harul Meu, care pazeste inima ta, îti misca inima pentru a o pregati sa primeasca cercetarea Mea sau a Maicii Mele. Asa cum fac oamenii împaratului, care pazesc vreo tara a împaratiei si care, atunci când sunt anuntati ca urmeaza sa vina împaratul sau împarateasa în tara aceea, înstiinteaza toata tara si-i îndeamna pe toti sa se pregateasca si sa iasa în întâmpinarea împaratului sau a împaratesei, dupa cum s-a întâmplat de multe ori si în inima ta. Si iarasi, tot în tara aceea unde stau oamenii împaratului, atunci când afla ca dusmani ai împaratului au navalit asupra tarii aceleia cu multa dusmanie, pe fata sau în ascuns, voind sa supuna tara aceea si sa stapâneasca ei peste ea, oamenii împaratului suna alarma si aduna pe toti cetatenii tarii sa lupte cu toata puterea lor împreuna si sa se opuna pâna la moarte tradatorilor si dusmanilor împaratului, pe unii dintre acestia ucigându-i, pe altii pedepsindu-i cu pedepse înfricosatoare, pâna când vor reusi sa-i alunge, dupa cum s-a întâmplat de multe ori si cu tine, cu Harul Meu". Atunci eu am spus: "Doamne, deoarece din toate acestea am fost încredintat ca cele însemnate în aceasta smerita carte a mea sunt de la Harul Tau, Te rog primeste sa Ti-o închin Tie ca fiind a Ta si ce vei dori Tu, aceea sa faci cu ea". Mi-a spus atunci Mântuitorul: "Nu te îngriji în de aceasta, adica acum ascunde-o si când voi dori Eu o voi trimite din Muntele acesta". Acestea spunând, Mântuitorul nu S-a mai aratat, facându-Se nevazut din fata mea. Si în timp ce cercetam eu cele spuse, aflându-ma înca în vedenie, iata, aud un glas asemanator, la dulceata cu un glas de înger, iar la ton si la putere ca glasul multor oameni vorbind cu putere.

Intorcându-ma, iata, vad pe staretul meu, care cânta singur cu glas mare si cu nemarginita dulceata în glas ca un înger al Domnului: "Bucura-te, usa a Domnului prin care nu se trece, bucura-te, zid si acoperamânt al celor care alearga la tine, bucura-te, liman netulburat, cea care ai nascut în trup pe Facatorul tau si Dumnezeu, nelipsit rugându-te pentru cei care slavesc si se închina nasterii tale".

Si cu acest cuvânt mi-am venit si eu în sinele meu din vedenie si n-am putut în ziua aceea sa opresc inima mea din trezvia sfânta care o coplesea când îsi amintea de vedenia care mi s-a aratat. Iar Dumnezeului nostru slava, putere, lauda si închinare, acum si pururea si în vecii vecilor.

Amin.

Tipărire