Cererile pustnicului

Prima cerere: calugarii sunt atleti ai rugaciunii. Ei patrund, cu harul lui Hristos, în teritoriul diavolului si îl distrug, împreuna cu toate planurile sale. Îl înghesuie. Da, îl înghesuie cu rugaciunea neîncetata. La Muntele Athos nu trece un minut fara a se auzi strigatul catre Iisus si catre Maica Domnului.

Si pentru ca este silit, cel rau lupta împotriva. Una din lucrarile lui de capatâi este sa stavileasca orice dorinta pe care o are cineva pentru isihie. Va implor atunci sa nu uitati în rugaciunile voastre pe calugari si pe cei ce se gândesc sa devina calugari. Va rog, spuneti si pentru ei „Doamne Iisuse Hristoase ai mila de robii tai” si „Preasfânta Nascatoare de Dumnezeu, mântuieste pe robii tai”. Celui care se pregateste pentru monahism, diavolul îi atrage dragostea celor ce au fost pâna atunci indiferenti. Rude, prieteni si oameni duhovnicesti chiar, îsi arata prin cuvinte frumoase dragostea si grija lor aparenta. În ziua de azi oamenii nu se roaga, dar nu-i lasa nici pe altii sa se roage. Cu totii vor sa înfrunte multimea greutatilor lumii fara rugaciune. Dar lumea de azi este pierduta si sufera nu din cauza ca nu este cine sa aiba grija de nevoile ei, ci din cauza ca nu este cine sa se roage. Multi cred ca lucrarea monahilor, care este mai ales rugaciunea, este nefolositoare si neroditoare, dar ei nu stiu ca rugaciunea este „faptuire duhovniceasca, lupta înversunata si trezvie vesnic veghetoare”. Ei nu vor sa stie ca unii oameni se roaga pentru ei si pentru problemele lor. Se opun astfel vocatiei monahale si devin unelte ale diavolului. Asa cum am amintit înainte diavolul cauta sa împinga în pacate trupesti pe cei care sunt pe cale sa devina calugari, pentru a le arde aripile si a le face mai grea viata calugareasca. Caci, am spus deja, cu cât simte cineva placerea în lume, cu atât mai multa suferinta va trai în viata monahala spre a fi curatit.

A doua cerere: Va rog, pomeniti-ma si pe mine în rugaciunea voastra pentru ca Domnul sa ma miluiasca si pe mine. Ma tem ca nu cumva sa pierd harul lui Dumnezeu din cauza nepurtarii mele de grija mele. Ma tem sa nu fiu doar un naufragiat în acest port linistit. Rugati-va ca Domnul sa-mi dea „sfârsit crestinesc vietii mele, fara durere, în pace si raspuns bun la înfricosatoarea judecata a lui Hristos”. Rugati-va Maicii Domnului sa ma mângâie si sa ma întareasca. În fiecare seara o rog, mai ales pe ea, sa fie aparatoarea si ajutatoarea mea în aceasta viata, în ceasul iesirii mele sa izgoneasca toti vrajmasii ce vor sa-mi ia sufletul, iar în ziua judecatii sa ma izbaveasca de chinul cel vesnic si sa ma învredniceasca bunatatilor raiului. Va implor sa va rugati pentru mine ca sa ma caiesc. Vreau sa plâng pentru pacatele mele si sa ma învrednicesc de mila Domnului nostru.

A treia cerere: Foloseste-te frate, si pentru tine de biciul lui Iisus.

„Biciuieste-ti adversarii cu numele lui Iisus”. Spune rugaciunea lui Iisus ca sa primesti mila de la Dumnezeu. Stii ce slava pregateste Domnul în ceruri pentru cei ce-L iubesc? Stii ce ospat bogat si plin de bucurie îl asteapta acolo pe drept? Sa nu ramânem afara din odaia Mirelui Hristos. Sa nu auzim glasul „Nu va cunosc pe voi” (Matei 25, 12).

Pustnicul a suspinat si a spus „Doamne Iisuse Hristoase miluieste-ma pe mine, pacatosul, si pe robul tau…”. „Preasfânta Nascatoare de Dumnezeu, mântuieste-ma pe mine si pe robul tau…”. Imediat dupa aceea si-a plecat capul si s-a învaluit în tacere.

— Îti promit ca voi îndeplini toate trei cererile, sfintite Gheron, cel ce ai devenit, în aceasta seara, lumina sufletului meu. Cu siguranta le voi îndeplini pe primele doua, desi nu este nevoie. Dar în ce priveste cea de-a treia cerere… Am cazut în genunchi si am strigat varsând lacrimi:

— Tine-ma lânga tine si ajuta-ma sa ma mântuiesc. Nu vreau sa ma întorc în lume. Azi mi-am aflat mântuirea. Tine-ma lânga tine, sfintite parinte si învata-ma.

Arata-mi treptele mistice ale îndumnezeirii. Deschide-mi portile palatului numelui lui Iisus si du-ma prin fiecare încapere a sa. Sunt orb si strig „miluieste-ma”. Sunt ca vamesul, coplesit de pacat si strig „miluieste-ma”. Sunt îndracit si strig în chinuri „miluieste-ma”. Sunt strain precum cananeanca dar îndraznesc sa cer ajutor: „miluieste-ma”. Sunt lepros din cauza patimilor si strig din adâncul sufletului: „miluieste-ma”. Sunt ratacitor si vreau sa ma întorc. Sunt… sunt… Nu sunt un copil al lui Dumnezeu ci fiu al diavolului. Primeste-ma lânga tine, Gheron, nu ma lasa sa plec de aici. Vreau sa mor aici. Vreau sa mor în acest loc pustiu si neroditor, ca sufletul sa mi se înmiresmeze si sa-L vad pe Dumnezeu. Vreau lacrimile sa-mi devina hrana.

Vreau sa devin chimval al lui Dumnezeu si sa cânt, precum cântati voi la fiecare priveghere. Ma auzi, parinte? Nu plec. Aici voi ramâne. Aici voi trai. Aici voi muri si de aici voi urca la ceruri. Primeste-ma, parinte… Nu spunea nimic. Sau poate spunea ceva dar eu nu auzeam nimic. Doar aceste ultime cuvinte.

— Copile, oamenii au nevoie de tine. Du-te si lucreaza si fa cunoscuta voia Domnului. „Mergi în casa ta, la ai tai, si spune-le câte ti-a facut tie Domnul si cum te-a miluit” (Marcu 5, 19).

Am crezut de datoria mea ca cel putin acum sa ma supun. Aceea era voia Domnului cu mine.

— Promite-mi totusi, am spus, ca ma vei primi sa vin si sa stau cu tine câteva luni, ca sa pot fi ucenic în Împaratia lui Dumnezeu.

— Da, oricând vrei, esti binevenit. Este timpul sa ne odihnim putin, pentru ca se apropie miezul noptii si urmeaza în curând Sfânta Liturghie. Pregateste-te sa slujesti azi.

— Somnul nu-mi da în aceasta noapte odihna si chilia nu ma primeste. În seara aceasta am renascut si m-am botezat. Da-mi binecuvântare sa ramân afara, în gradina, pâna la vremea Liturghiei. În astfel de momente mai buna odihna se gaseste în veghere. Cei ce petrec noaptea sub lumina stelelor aud glasul arhanghelilor, îl slavesc pe Hristos si devin „asemenea” lui.

— Îti dau binecuvântare. Domnul fie cu tine.

Tipărire